„Eram mică și am scris un text despre timp. Nu mai țin minte nimic din acel text, dar mama a fost atât de impresionată, că a chemat niște prieteni în vizită și m-a rugat să-l citesc, cu voce tare, în fața lor. Atunci am știut că vreau să fiu scriitoare. Timpul a trecut și încă destul de nemilos și nepăsător în fața visului meu. N-am renunțat la a scrie, dar nici nu m-am gândit prea mult la ce ar însemna «să fiu scriitoare», să public o carte. A mea. Până anul trecut, în noiembrie, pe insula Hydra, când am început să scriu «ordonat» și cu sens și ideea publicării unei cărți a devenit din ce în ce mai palpabilă. Nepoeme pentru că nu pot încadra într-un gen anume scrierile mele. Nepoetă pentru că nu știu cine sunt și de ce. Noroc cu fotografiile Cătălinei Flămînzeanu, cea care m-a însoțit pe un drum alunecos către mine însămi și, fără să conștientizeze neapărat, a documentat tot procesul nașterii mele ca scriitoare, adică nepoetă, adică cine, ce, de ce?“ (Rozana Mihalache)traducere în limba greacă de Kalliopi Dimoutraducere în limba engleză de Silvia Dumitrache
Cărți,multe cărți.
