Cehov

După biografiile dedicate celor mai importanți scriitori ruși din secolul al XIX-lea – Dostoievski, Pușkin, Lermontov, Tolstoi, Gogol –, pentru a completa această galerie de portrete, în 1984, Henri Troyat s-a angajat să spună povestea fascinantă a lui Anton Pavlovici Cehov. Povestea unei vieți scurte – A.P. Cehov a murit la doar patruzeci și patru de ani (1860-1904) –, dar trăită cu intensitate și bogată din perspectiva frămîntărilor interioare ale personajului. O călătorie prin misterele unei ființe surprinzătoare, ce-și împarte timpul între medicină, domeniu căruia i se dedică cu devotament, și literatură, unde se distinge ca artist independent, ostil oricărei poziții politice, filozofice, religioase, dornic mai presus de toate să scoată în evidență viața, fără a încerca să demonstreze nimic. „Cehov mă încîntă prin modestia, rectitudinea morală, fermitatea, stoicismul lui surîzător. Era sceptic, dar credea cu candoare în perfectibilitatea speciei umane. Îi plăcea să rîdă, dar bucuria lui avea un fond de tristețe. Era generos, sociabil, dar prietenii nu îl puteau cunoaște cu adevărat. Se dedica profesiunii sale de medic cu pasiune, dar în același timp, deși bolnav de tuberculoză, lucra cu înverșunare la o operă literară în care nu-și punea mari speranțe.” (Henri Troyat) „Pînă și ochii lui Cehov, albaștri, adînci și luminoși, trădau o gîndire profundă și o naivitate aproape copilărească. Simplitatea în mișcări, în gesturi și în vorbire era trăsătura caracteristică a întregii sale ființe, precum și a scrisului său. Mi‑a făcut impresia unui om plin de voie bună care se bucura intens de viață.” (V.G. Korolenko)