Dezacord este o mărturie dureroasă despre cum copilăria se poate transforma într-un supliciu, atunci când un tată abuziv vrea să-și transforme fiica într-un virtuoz al pianului, cu prețul unor ani de tortură fizică și psihică. * Céline este privată de hrană, bătută ani la rând, încarcerată. Se teme pentru viața ei în fiecare weekend. Exersează, exersează și iar exersează, ca să strălucească în fața publicului în rolul de virtuoz al pianului. Dar în tot acest timp păstrează secretul ororilor petrecute în intimitatea familiei și îndură tăcerea din jur. Asurzitoare. Cum să bănuiești că sub atuurile excelenței se ascund ororile sclaviei? Cum să suspectezi exigența perfecțiunii absolute? Dar tocmai ea devine justificarea tuturor exceselor, a tuturor abuzurilor și îi înșală pe cei din jur cu atât mai ușor cu cât acestei sclave nu îi este destinată o sarcină de servitoare, ci o activitate artistică rezervată elitelor. Daniel Rousseau "Pentru mine, pianul era asociat cu un asemenea chin din cauza violenței tatălui meu și a faptului că lucram la el constrânsă și forțată. Tehnica mea era excelentă pentru că nu aveam de ales. Era o chestiune de supraviețuire. Frica de a nu fi crezută, de a nu agrava situația, de a nu-i face rău tatei, de a nu-l dezamăgi a trecut înaintea tuturor dorințelor mele. Treptat, învățam să tac. Prima lovitură este ca o sfâșiere. Simt pe pulpe o arsură vie, intensă și brutală. Nu cunoșteam durerea asta. Îmi înghit lacrimile cu greu. A doua lovitură este și mai dureroasă, pentru că șfichiuirea ei vine pe carne vie. Mă concentrez atât de tare pe senzația de durere, încât nici nu mai simt a treia lovitură."
Cărți,multe cărți.
