Pe urmele tatalui

Pret:

Lei

Pe urmele tatalui. O poveste de iubire. Mireille Abramovici porneste pe urmele tatalui sau, arestat la Nisa cu zece zile inainte de nasterea ei si deportat in mai 1944, alaturi de alte sute de evrei. In speranta de a-i salva, simbolic, viata, totul, chiar si cel mai vag indiciu, ii este de folos. Scrisori, fotografii si acte din arhiva mamei, drumuri in Romania, Franta si Germania, vizite la rude si la cunoscuti de-ai parintilor ei, obiecte ramase amintire din povestea lor de dragoste, vise si intuitii umplu incetul cu incetul spatiile albe din portretul tatalui si intregesc o poveste coplesitoare. Pentru mine, scrisul nu e un medicament, ci o victorie impotriva raului. M-am straduit sa inlocuiesc prin cuvinte ceea ce e de nenumit. Am taria sa privesc in urma. Azi, cand sunt mai in varsta decat tatal meu la acea vreme, il privesc asa cum isi priveste o sora fratele mai mic, sau cum isi priveste o mama fiul. Amestec generatiile, rastorn cronologia. Din nevoia mea de revelatii, mi se pare ca fila timpului e ingusta si c-o pot strabate fara sovaire. - Mireille ABRAMOVICI Fragment din cartea "Pe urmele tatalui" de Mireille Abramovici "Tata le scria asa socrilor ?Daca tot suntem nevoiti sa jucam piesa asta, o s-o jucarn pana la capat?. Trebuie sa trag aer in piept, sa cercetez, sa scotocesc, sa reasez piesele, sa refac conturul cat mai corect, sa strang laolalta raramele. Sa regasesc actorii acestei piese din trecut: pe. Frallois Rebillat, violonistul din satucul francez, care s-a imprietenit cu tata in timpul dezastrului, apoi rudele acestuia, si poate si pe tanara sa eleva care trebuia sa se marite cu dom nul primar, da, trebuie sa ajung in toate locurile in care s-a derulat povestea. Astept trenul. Gara Morlac a fost dezafectata. Trebuie sa merg prin Saint-Amand-Montrond, asa cum a procedat si mama in urma cu saizeci de ani. De acolo voi lua un autobuz pana in sat. M-am intins pe bancheta de lemn a gheretei de pe peron. Afara e frumos. Razele soarelui sunt destul de blande. Am tot timpul din lume. Privirea imi e atrasa de zidul cu placi atat de albastre, acelasi pe care-l va fi remarcat, fara doar si poate, si mama. Locomotiva de un rosu aprins scoate un suierat ascutit. Urc. Nu mai e nimeni afara de mine. Ferestrele din plexiglas cu striatii reflecta sclipirea sinelor ruginite. Satul, atat de banal, atat de linistit. Tipenie de om pe stra-dute. Nici o miscare. In zadar ai cauta o brutarie, o bacanie, o cafenea. Biserica, unde fusese lipit fimestul anunt al lui Petain in care indemna populatia sa colaboreze cu trupele de ocupatie, e inchisa. In fundul unei curti cu poarta din grilaj si cu pietris pe jos, primaria. Doamna Preault, intendenta, deschide registrele. - Da, intr-adevar, Francois Rebillat locuia in sat in 1940. Nu, numele tatalui dumneavoastra nu apare. Daca doriti, cautati-o pe doamna Pilorin, nepoata lui. A iesit la pensie. A locuit la oras. Stiti, oamenii isi mai amintesc cateodata. Cu un pic de noroc..."

Carți de acelaș autor: Mireille Abramovici

Cărți Literatura Universala

Cărți Beletristica