Dincolo de asteptare

O poeta si un romancier care nu se cunosc decat din scris se imbarca pe o corabie imaginara si pleaca in calatorie pe marea gandurilor. Navigand din intrebare in intrebare, cei doi incearca sa ajunga la intelesurile majore ale asteptarii ca tema a vietii, artei si credintei. Cititorii care ii vor insoti in aceasta expeditie vor descoperi odata cu ei si farmecul straniu al imprevizibilului. CUPRINS: • Ora astrala • Pregatiri de plecare • Echipajul • Tinta calatoriei • In jurul lui Ulise • Misterul compozitiei • Scrisul ca plutire • Despre naufragiu • Robinson sau civilizarea singuratatii • Comorile din adancuri • Intre veghe si uitare • Orizontul asteptarii Fragment din volum: "Radu Ciobanu: Din cate tin eu minte, Robinson trateaza negustoreste binele si raul, in termenii "debitorului" si ai "creditorului" iar aceasta abordare ii pune ordine in ganduri, disciplinandu-i temerile intr-un scenariu propice atat supravietuirii cat si redresarii. Monica Pillat: Intr-adevar. Iata doua exemple: Rau: "Am fost aruncat pe o insula ingrozitor de izolata, fara nici o nadejde sa fiu salvat", Bine: "Dar sunt viu, nu am pierit ca intregul echipaj de pe corabie"; Rau: "Sunt singur, rupt de lume, avand toate motivele nefericirii", Bine: "Dar sunt si singurul dintre toti camarazii mei care a fost crutat de la moarte; iar Cel care m-a salvat in chip miraculos, ma poate salva din aceasta stare". R. C.: Recunosc aici temeiul terapiei numite "gandirea pozitiva", valabil si azi in tratarea depresiei. M. P.: Intrebarile la care Robinson are de raspuns pentru a pune ordine in haosul gandurilor privesc motivul dezastrului personal: de ce sa mi se intample tocmai mie asa ceva?, apoi modalitatea de supravietuire in conditiile date: cum sa rezist? si in final: ma va salva cineva pana la urma? Regasim in parte aici ceva din sfasierile lui Iov. Asemenea personajului biblic, Robinson se reazema, pe credinta sa in Dumnezeu, dar, data fiind alura lui spirituala diferita, aceea de fiu risipitor, eroul lui Defoe are sentimentul acut al vinovatiilor anterioare, pentru care se crede pedepsit. Totusi, in caderea din lume in singuratate, el intrezareste de la inceput premisa mantuirii. Dumnezeu l-a salvat numai pe el de la moarte, toti ceilalti au pierit. R. C.: Credinta este numai unul dintre atuurile care ii dau putinta acomodarii si a traiului "in pustie". M.P.: Aveti dreptate. El se salveaza, dupa parerea mea, prin trei mijloace: prin credinta, atentie si imaginatie. Ceea ce mi se pare mie ca face Robinson, in plan simbolic, este un "recurs la memorie" (ca sa adaug titlului cartii dumneavoastra, Recurs la ratiune, o alternativa proprie), dar nu in cheia dorului funebru dupa cele ireversibil pierdute de-a lungul unei vieti, ci printr-o explorare, in sens creator, a amintirilor."