Ruinele timpului

Continuarea bestsellerului international Baiatul cu pijamale in dungi , aceasta este o poveste devastatoare despre Gretel, o femeie care trebuie sa se confrunte cu pacatele propriului trecut teribil si cu un prezent in care nu este niciodata prea tarziu pentru curaj. Fiica a comandantului unuia dintre cele mai cunoscute lagare de exterminare din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, ea a trait toata viata incercand sa-si ascunda trecutul intunecat si stapanita de sentimente de vinovatie. Dupa ce in trecut si-a negat complicitatea, in prezent va avea posibilitatea sa salveze viata unui baiat, cu riscul de a dezvalui secrete pe care le-a protejat o viata intreaga. John Boyne este autorul a paisprezece romane pentru adulti, a sase carti pentru cititorii mai tineri si al unei colectii de nuvele. Romanul sau din 2006, Baiatul cu pijamale in dungi , a fost bestseller New York Times cu peste 11 milioane de exemplare vandute in intreaga lume si a fost adaptat pentru cinema, teatru, balet si opera. A castigat trei Irish Book Awards, impreuna cu o serie de alte premii literare internationale, romanele sale fiind publicate in mai mult de cincizeci de limbi. Nu te poti pregati pentru amploarea si impactul emotional al acestui roman puternic. - John Irving, autor de bestselleruri New York Times Acest roman, aceasta poveste exceptionala, stratificata si convingatoare, este construita pe istoria moderna si pe noi toti oamenii care o traim. - Amy Bloom, autoare de bestselleruri New York Times Traducere din limba engleza de Cornelia Cernetchi. Fragment din cartea "Ruinele timpului" de John Boyne: "- Iata-ne pe amandoi aici, fiecare din noi cunoscand secretele celuilalt. Asadar, ce vom face in acest sens? - Nu este evident? am intrebat eu. - Pentru mine nu este. - Trebuie sa platesti pentru ce ai facut. - Si ce am facut? - Stii exact ce ai... - Stiu ce anume crezi tu ca am facut. Dar as vrea sa te aud cum descrii asta. - Ai facut parte din tot, am spus eu. O parte importanta. - Parte din ce? m-a intrebat el, cu o voce in care se simtea iritarea. Sincer, Gretel, nu stiu de ce l-a mai angajat tatal tau pe Herr Liszt ca profesor, cand mi se pare ca esti, pur si simplu, incapabila sa-ti transpui gandurile in cuvinte. - Spui ca mama mea stia ce se intampla, am continuat eu. Dar si tu stiai. Si nu ai facut nimic. Ai fost de acord cu toate. - Cu crimele, vrei sa spui. - Da. - De ce te chinui atat ca sa spui lucrurilor pe nume? Toata aceasta confuzie mintala? Am avut evrei. Am avut camere de gazare. Am avut crematorii. Am avut crime. Nu poti sa rostesti numele fratelui tau. Nu poti sa rostesti niciunul din aceste... - Opreste-te! am insistat, fiindca simteam cum mi se increteste pielea de pe frunte de repulsie. Ai stiut despre toate de la bun inceput. - Sigur ca am stiut. Acesta este si motivul pentru care am fost trimis acolo. Ca sa ajut la facilitarea exterminarilor. - Nu a existat nici macar o farama din tine care sa creada ca gresesti? Fruntea lui s-a incretit. Mi-am dat seama ca se straduise sa nu se gandeasca la asta niciodata. - A fost.... dificil la inceput, a spus el. Sunt si eu om. Dar cu timpul am inceput sa uit... - Ce sa uiti? - Ca erau si ei oameni."