Anne este o tanara adolescenta care a supravietuit o vreme celei mai mari tragedii cunoscute de lumea moderna - holocaustul - si care a pastrat o atitudine triumfatoare si sfasietor de umana pe tot parcursul calvarului ei. Volumul de fata prezinta o versiune completa in care sunt incluse consemnarile din jurnal care fusesera omise din editia initiala din motive de cenzura, dar si din dorinta tatalui fetei si totodata unicul supravietuitor, Otto Frank, de a proteja intimitatea familiei sale. Astfel descoperim si o adolescenta care se framanta si incearca sa faca fata propriei sexualitati pe cale sa se afirme, conflictelor mama-fiica, la fel ca multe alte tinere de varsta sa. Si, ca orice adolescenta, oscileaza intre comportamentul lipsit de griji al unui copil si preocuparea matura a unui adult. In paginile acestui jurnal Anne ne apare mai umana, mai vulnerabila si mai plina de vitalitate ca niciodata. Jurnalul unei tinere fete are marele merit de a fi fost publicat imediat dupa terminarea razboiului, inaugurand, de fapt, seria publicatiilor de jurnale ale adolescentilor captivi in ghetouri sau lagare, sau pur si simplu persecutati in orasele si satele lor, care aveau sa fie publicate abia cateva decenii mai tarziu. Asa cum afirma unul dintre primii admiratori ai scrierii lui Anne Frank, Jan Romein: Acest jurnal aparent inconsecvent scris de un copil, acest "de profundis" rostit de o voce de copil, intruchipeaza toata hidosenia fascismului, mai mult decat toate probele de la Nurnberg la un loc. Pentru mine, soarta acestei fetite evreice simbolizeaza cea mai cumplita crima savarsita de niste minti absolut diabolice. Pentru ca cea mai oribila crima nu este distrugerea vietii si a culturii ca atare - ci nimicirea surselor culturii, distrugerea vietii si a talentului numai de dragul unei placeri nebune de a distruge. Si Anne Frank vorbeste in numele celor sase milioane de victim ale Holocaustului. O ascunzatoare... unde o sa ne ascundem? In oras? La tara? Intr-o casa? Intr-o coliba? Cand, unde, cum...? Erau intrebari pe care nu aveam voie sa le pun, dar care imi alergau prin minte. Margot si cu mine am inceput sa ne impachetam cele mai importante lucruri intr-un ghiozdan. Primul lucru pe care l-am pus inauntru a fost acest jurnal, apoi bigudiuri, batiste, carti de scoala, un pieptan si cateva scrisori vechi. Preocupata de gandul ca voi merge in ascunzatoare, am indesat cele mai nebunesti lucruri in ghiozdan, dar nu-mi pare rau. Pentru mine, amintirile conteaza mai mult decat rochiile (8 iulie 1942). Fragment din cartea "Jurnalul unei tinere fete" de Anne Frank: "Draga mea Kitty, Mi se invarteste capul, zau ca nu stiu de unde sa incep. Joi, ultima data cand ti-am scris, totul a fost ca de obicei. Vineri dupa-amiaza (a fost Vinerea Mare), am jucat Monopoly, apoi sambata la fel. Zilele au trecut foarte repede. Sambata pe la ora 14:00 s-a auzit focuri intense de arme, arme de foc automate, dupa cum spuneau domnii. In rest, totul a fost calm. Duminica dupa-amiaza, Peter a venit sa ma viziteze ora 16:30, eu l-am invitat. La 17:15 ne-am dus in mansarda din fata, unde am stat pana la 18:00. De la 18:00 la 19:15 a fost un concert frumos de Mozart la radio; mi-a placut in special Kleine Nachtmusik. Nu prea pot suporta sa ascult in camera, caci genul acesta de muzica ma rascoleste pana in adancul sufletului. Duminica seara Peter nu a putut sa faca baie, pentru ca ligheanul era jos in bucatarie, ocupal cu rufe. Ne-am dus amandoi sus, in mansarda din fata, si, ca sa putem sedea confortabil, am luat si singura perna de divan pe care am gasit-o la mine in camera. Ne-am asezat pe o lada. Cum atat lada, cat si perna erau foarte inguste, ne-am asezat foarte aproape unul de altul si ne-am rezemat de alte doua lazi. Mouschi ne-a tinut companie, asa ca nu am dus lipsa de insotitoare. Dintr-odata, la ora 20:45, domnul van Daan a fluierat si a intrebat daca am luat perna domnului Dussel. Am sarit in sus si am coborat cu perna, cu pisica si cu domnul van Daan. Perna asta a fost sursa multor necazuri. Dussel era furios pentru ca ii luasem perna si se temea ca poate fi plina de purici; si a sculat toata casa in sus din cauza acestei perne. Drept razbunare, Peter si cu mine i-am bagat in pat doua perii aspre, dar a trebuit sa le scoatem cand Dussel s-a decis pe neasteptate sa se duca sa stea in camera lui. Am ras cu mare pofta de acest scurt episod. Dar veselia noastra nu a durat mult. La 21:30 Peter a batut incet la usa si l-a rugat pe tati sa vina sus sa-l ajute la o propozitie dificila in engleza. "Cam ciudat", i-am spus lui Margot. "In mod clar, este un pretext. Se vede dupa felul in care discuta barbatii ca a fost o spargere!" Si am avut dreptate. Chiar atunci cineva intrase in depozit. Tata, domnul van Daan si Peter au ajuns intr-o clipa jos. Margot, mama, doamna van Daan si cu mine am ramas unde eram si am asteptat. Patru femei inspaimantate simt nevoia sa vorbeasca, asa ca asta am si facut, pana cand am auzit un zbang! jos. Dupa aceea s-a facut liniste. Ceasul a batut 21:45. Ne pierise sangele din obraji, dar am ramas calme, desi eram speriate. Unde erau barbatii? Ce fusese zgomotul acela? Se luptau cu hotii? Eram prea speriate ca sa mai putem gandi. Nu puteam decat sa asteptam. Ora 22:00, auzim pasi pe scara. A intrat tata, pierit la fata si nelinistit, urmat de domnul van Daan. Ne-a spus: ,"Stingeti luminile, mergeti in varful picioarelor sus, ne asteptam sa vina politia". Nu aveam timp sa fim speriati.Luminile s-au stins, eu am luat o jacheta si ne-am dus sus."
Cărți,multe cărți.
