Mi s-a solicitat de atâtea ori cu insistenţă de către publicul meu cititor să dezbat relaţia dintre figura tradiţională a lui Cristos şi simbolurile naturale ale entităţii, adică ale Sinelui, încât m-am decis în cele din urmă să mă îndeletnicesc cu această sarcină. […] Cred şi că ştiu ce responsabilitate îmi asum atunci când, continuând într-o oarecare măsură procesul istoric de receptare, adaug numeroaselor amplificări simbolice ale figurii lui Cristos o alta, psihologică, sau chiar — aşa cum ar putea să pară — când reduc simbolul lui Cristos la o imagine psihică a totalităţii. Însă îl rog pe cititorul meu să nu uite că nu emit profesiuni de credinţă şi nici nu compun scrieri cu tendinţă, ci reflectez cum am putea sesiza unele lucruri din perspectiva conştiinţei moderne; şi anume lucruri pe care le consider demne de a fi înţelese şi care se află în mod evident în pericolul de a fi înghiţite de hăul incomprehensiunii şi al uitării; în sfârşit, lucruri a căror înţelegere ar veni mult în ajutor dezorientării ce caracterizează concepţia noastră despre lume, printr-o limpezire a fundalurilor şi fundamentelor psihice. C.G. Jung *** Arhetipul Sinelui (Selbst), care se referă la totalitatea integrată armonic a potenţialităţilor psihice ale individului, un adevărat arhetip al arhetipurilor, a focalizat preocupările lui Jung din ultimele decenii ale vieţii sale creatoare. Volumul de faţă, a cărui primă ediţie a apărut în 1951, îi este consacrat în întregime. Realizarea Sinelui reprezintă scopul dezvoltării fiecărui individ şi presupune confruntarea cu contrariile şi armonizarea lor, procesul de ajungere la Sine fiind denumit de Jung «individuaţie». Deşi unul dintre simbolurile Sinelui este Dumnezeu, ceea ce ar putea sugera ideea că inspiraţia conceptului este teologică, psihanalistul elveţian insistă ori de câte ori are ocazia asupra surselor sale empirice: psihiatrice, psihanalitice şi culturale. Vasile Dem. Zamfirescu Cum simbolurile sunt singura modalitate de legătură între inconştientul colectiv şi conştient, este indispensabil să li se povestească copiilor basme şi legende, iar adulţilor să li se transmită cunoştinţe religioase; doar în felul acesta mesajul inconştientului poate fi integrat de către conştient. În caz contrar, energia inconştientului se investeşte în conţinuturi conştiente neînsemnate, accentuându-le intensitatea până la niveluri patologice. Astfel se nasc, după Jung, fobiile, obsesiile, idiosincrasiile, reprezentările ipohondrice, perversităţile intelectuale. De aici importanţa gândirii simbolice, vehicul al comunicării cu lumea inconştientă din noi, în cadrul căreia reprezentările religioase ocupă o poziţie centrală. Vasile Dem. Zamfirescu
Cărți,multe cărți.
