Iat? o eviden?? a zilelor noastre: Freud a descoperit incon?tientul, iar psihanalizei îi revine privilegiul de a fi ?tiut s?-i exploreze mecanismele într-un mod inedit. Revolu?ia psihanalitic? a inaugurat astfel o nou? epoc?, a?a cum, odinioar?, Copernic a bulversat ierarhia astrelor, iar Darwin a reconfigurat descenden?a omului. Or, psihanaliza î?i are r?d?cinile în metafizica modern? care, de la Descartes la Husserl, încearc? s? gândeasc? subiectivitatea subiectului ca instan?? fondatoare a cunoa?terii ?i a ac?iunii. C?ci incon?tientul, acest cuvânt pe care metafizica îl implica, dar pe care nu l-a pronun?at niciodat?, este obsesia filosofiei, de la Descartes încoace ?i de la al s?u cogito: Spinoza, Leibniz, Kant, Fichte, Schelling, Schopenhauer, Nietzsche, Husserl sau Heidegger s-au lovit cu to?ii de partea nocturn? sau tainic? a omului din chiar momentul în care acesta se instituie ca subiect suveran. Incon?tientul este, din punctul de vedere al metafizicii, toat? aceast? noapte a lumii pe care o percepem, dup? spusele lui Hegel, atunci când privim un om în adâncul ochilor. În definitiv, nu este nimic altceva decât acest indicibil al metafizicii moderne care nu devine explicit în metafizic? decât cu pre?ul unei reful?ri a originii sale metafizice. Toate acestea explic?, f?r? îndoial?, raportul ambiguu - în mod aparte evident la Lacan - al psihanalizei cu filosofia, pe care ea o respinge ?i, totodat?, o revendic?. Dac? filosofia modern? a vorbit despre incon?tient f?r? s? o ?tie, psihanaliza a f?cut filosofie f?r? s? vrea. Acolo unde se afla subiectul modern, incon?tientul trebuia s? se iveasc?: acolo unde a ap?rut incon?tientul, filosofia trebuie s? revin?. Jean-Marie Vaysse este profesor de filosofie la Universitatea Toulouse Le Mirail.