Psihanaliza simturilor

?A fi analist nu este o profesie, ci o stare. Aceasta stare este fragila, dureroasa, labila, uneori ereditara? Intr-o dimineata, subiectul poate, trezindu-se, sa nu mai fie analist: daca traieste exclusiv de pe urma acestei situatii pe care va fi stiut s-o rentabilizeze transformand-o intr-o profesie, el va fi atunci silit sa-si exercite meseria pe bajbaite, intru catva ca un pictor care, orbind, s-ar aseza zi de zi, fiindca nu a stiut niciodata sa faca altceva, in fata sevaletului si a pensulelor sale? Viitorul analist este poate cel care a devenit constient de abaterea pe care perceptiile au suferit-o din pricina limbajului; prin autoanaliza el si-a regasit o parte a cailor senzoriale, dar stie ca, pentru a parcurge din nou totalitatea traseelor sale, el trebuie sa-i ceara ajutorul altcuiva. ?- Gisèle Harrus?RevidiCuprins:Introducere: Despre impactul discursului colonial asupra dorintei de a fi analistPartea I. Senzorialul Andiva si lana: Despre gust si pipait Mirosuri: Despre utilizarea olfactiei in spatiul analitic Intalnirea culorilor: Viziune si pulsiune epistemofilica Intermediu Maree de echinoxuri pe coasta Anfei: Despre pulsiunePartea a II-a. Tehnica analitica si simturile interzise Don Juan intre discurs si dorinta: Despre frumusete La limite: De la terapie la riscul afectului Dorinte arhaice si fantasme originare intr-o situatie data Inchizitorul si istericul: Abordarea fundamentelor tehnicii psihanalitice sau de ce simturile sunt interzise? Durerea supradeterminarii