Psihosociologia crizei

Crizele sunt generatoare de haos, de dezordine, ele duc la degradarea raporturilor sociale si a celor interpersonale. Societatea este tentata sa atribuie aceste cauze unei permisivitati sau unui laxism prezent anterior in societate si sa reactioneze printr-o intarire a controlului si a sanctiunilor, riscand sa accentueze clivajele existente atat in sanul populatiei, cat si in relatiile cu exteriorul. Oamenii sunt redusi din ce in ce mai mult la conditia de consumatori, luptandu-se cu paradoxurile societatii (hiperconectati si izolati totodata), cu disparitia cadrului organizat si a reperelor, dezorientati de supralicitarea imaginii, a vizualului. Unii dintre ei se refugiaza in artificiul narcisismului, adopta conduite agresive, adictive, sau cad in depresie si n-o mai pot depasi. incercand sa abordeze a priori criza dintr-o dubla perspectiva, cea a modului subiectiv in care este perceputa de indivizi si cea a marilor rasturnari produse in contextul social, autorii acestui volum s-au adresat unor specialisti recunoscuti din domeniul psihologiei sociale si din cel al sociologiei clinice, cerandu-le sa clarifice la nivel teoretic, dar si facand trimitere la activitatea lor practica in domeniul psihosociologiei, notiunea de criza, asa cum se contureaza ea in urma cercetarilor intreprinse.