Cu temele pe care le pune in dezbatere, Vasile Dem. Zamfirescu se asaza in inima filosofiei culturii, una dintre disciplinele cele mai actuale si mai atragatoare din sanul filosofiei. In particular este vorba de doua teme care au fost subiacente oricarei filosofii adevarate, dar pe care numai filosofia culturii a stiut sa le puna limpede in lumina: deosebirea dintre suflet si spirit, intai, apoi tensiunea dintre natura si cultura in om si in obiectivarile lui. Goethe si Hegel au pregatit terenul pentru amandoua problemele, filosofia de dupa ei a venit sa le dea, direct sau indirect, un relief deosebit ? mai ales tensiunii dintre natura si cultura ? iar prima jumatate a veacului, catastrofala cum a fost sub raport istoric, ramane sa fie mentionata de istoria viitoare a culturii europene tocmai, poate, pentru limpezirea si punerea pe prim plan a acestor doua mari teme. Este suficient sa ne gandim la ceea ce se admite de obicei a fi contributia veacului XX, in materie de noi idei calauzitoare ale umanitatii, anume la descoperirea si in orice caz valorificarea inconstientului, pe de o parte, la extraordinara reabilitare a simbolului si simbolismelor, de alta, spre a intelege dintr-o data ca ideile noi nu ar fi fost cu putinta fara filosofia culturii, respectiv fara tematica suflet-spirit, natura-cultura.
Cărți,multe cărți.
