În 1969 Laurence J. Peter a creat un fenomen cultural cu nemaipomenitul, mediatizatul, amuzantul său tratat despre afaceri și viață – Principiul lui Peter (Peter Principle). Cuvintele și teoriile sale sunt la fel de valabile astăzi precum erau și atunci. Punând în discuție și răspunzând la eterna întrebare „De ce lucrurile sfârșesc întotdeauna prost?”, Peter explorează incompetența prezentă atât de agresiv în societatea noastră, la locul de muncă, și în lumea noastră, într-o manieră revoltător de amuzantă, dar onestă și vizionară. Autorul a cercetat maniera în care avansează angajații într-o ierarhie și ce anume se petrece cu ei după avansare. Incompetența ocupațională este pretutindeni. Deseori se întâmplă ca un angajat să fie promovat de pe un post de competență pe unul de incompetență. Într-o ierarhie, toți angajații au tendința să avanseze până la nivelul incompetenței lor. Principiul lui Peter reprezintă cheia pentru a înțelege toate sistemele ierarhice și, prin urmare, pentru a înțelege întreaga structură a civilizației. „Tatăl meu era deosebit de încântat de jargonul pseudoștiințific inventat de dr. Peter pentru a descrie comportamentele ciudate și risipitoare afișate de cei care lâncezeau la nivelul incompetenței lor. Peter dădea nume absurde și comice realităților tragice ale vieții profesionale. Premisa întregii cărți, starea de incompetență pe care Peter a denumit-o «Sindromul încadrării finale», duce la unele persoane la dezvoltarea unei «Tabulologii anormale» (un «aranjament neobișnuit și foarte semnificativ al biroului»). Această patologie se manifestă, spre exemplu, prin «Gigantismul tabulatoriu» (obsesia de a avea un birou mai mare decât al colegilor). Afacerea tatălui meu era afectată îndeosebi de «Sindromul balansoarului» («o inabilitate desăvârșită de a lua decizii») și de «Inerția hăhăită» («obiceiul de a te ține de glume în loc să-ți faci treaba»).” - Robert I. Sutton
Cărți,multe cărți.
