Narcisic si depresiv, histrion si melancolic, irascibil si clorotic, cu o gandire de o precizie ingrozitoare, dar alergica la formula sistematica, bine racordat la mecanismele unei juste intelegeri a realitatii politice dar implicandu-se naiv si iresponsabil in valtoarea politichiei mai cu seama atunci cand nu era cazul, iubind femeile insa nu si femeia, cultivand admiratia pentru cei puternici dar nefiind in stare sa devina el insusi puternic pentru propriu-i beneficiu, marginal si intrucatva adaptat, infantil si dependent si totusi, la senectute, generos si solidar, neiubitor de urmasi dar gestand o opera la care s-a raportat cu duiosie ca la un autentic copil, Emil Cioran a fost insul care s-a contrazis permanent si care si-a aflat gloria ridicand expresia derutanta pe culmi stilistice extraordinare. Viata lui si mai cu seama opera in care aceasta s-a intrupat dau marturie pentru atipicitatea existentiala a unui personaj policrom si polimorf, prea complex pana si pentru nosografia totusi generos de fluida a personalitatii de tip borderline. Inclasabil si unic, el trece astazi drept exemplu pentru felul in care configuratia cvasipatologica a unui destin omenesc poate genera o opera de o substanta impresionanta. A demonstra acest lucru am incercat sa fac in paginile de fata..
Cărți,multe cărți.
