Cercetari experimentale

Aplicarea creatoare de cãtre Jung a experimentelor de asociație a constituit o parte a investigației de pionierat efectuate la începutul acestui secol la Burghölzli din Zürich, sub egida riguroasã a lui Eugen Bleuler. Cercetãrile lui Freud, deși cunoscute pe atunci, dar încã recunoscute cu greu, au fost avute în vedere în mod evident de cãtre Jung când a examinat comportamentul aparent derutant al asociațiilor. În loc sã-l dea la o parte și sã-l priveascã drept o simplã abatere sau ca pe „o lipsã de reacție", el a aplicat asupra acestui comportament metoda interpretãrii și a formulat „teoria complexelor". Astfel a salvat metoda asociațiilor de „pedanteria științificã… și i-a redat vitalitatea și interesul pentru viața realã". Studiile din acest volum au reprezentat la vremea lor un progres revoluționar în folosirea tehnicilor experimentale. „În 1903 am recitit Interpretarea viselor a lui Freud. Ceea ce mă interesa înainte de toate era utilizarea conceptului de «mecanism de refulare». Întâlnisem frecvent refulările în experimentele mele cu asociațiile de cuvinte: la anumite cuvinte-stimul, pacienții fie nu găseau niciun răspuns asociativ, fie mi-l dădeau după un timp de reacție considerabil prelungit. O astfel de perturbare survenea când cuvântul-stimul atingea o durere sufletească sau un conflict psihic, de care pacienții nu erau conștienți." - C.G. Jung, Amintiri, vise, reflecții „Experimentul asociațiilor ne arată complexele ideatice ale pacientului. În multe cazuri, acesta încearcă, pe orice căi, să nege existența complexului sau măcar să o minimalizeze. Întrucât, din punct de vedere terapeutic este important să-l determinăm pe pacient să se autocunoască, să-şi cunoască propriile complexe, trebuie să ținem cont de această circumstanță şi, prin urmare, să procedăm cu prudență şi tact."- C.G. Jung, Cercetări experimentale