Mulţi alchimişti erau convinşi că aveau de-a face numai cu elemente chimice. Dar au existat mereu alţii care au considerat că în munca de laborator era vorba de simbol şi de efectul lui psihic. Aceştia din urmă erau atât de conştienţi de acest fapt, încât îi înfierau pe făcătorii naivi de aur, declarându-i mincinoşi, înşelători şi rătăciţi. Lucrul cu materia era văzut mai degrabă ca o reproducere a unui proces psihic, care putea fi proiectat în chimia necunoscută a materiei cu atât mai uşor cu cât el era un fenomen inconştient. Problematica ce se exprimă în simbolismul alchimic privește procesul de devenire a personalităţii, procesul de individuaţie. - C.G. Jung În vreme ce în Biserică diferenţierea crescândă între rit şi dogmă îndepărta conştiinţa de rădăcinile ei naturale înfipte în inconştient, alchimia şi astrologia încercau să împiedice ca puntea care duce spre sufletul inconştient să se năruie. Astfel, alchimia a oferit mereu ocazii pentru a proiecta acele arhetipuri care nu puteau fi integrate fără fricţiuni în demersul creştin. - C.G. Jung L-am întâlnit prima oară pe Jung în 1950 la Ascona. Aveam impresia că ascult un înţelept chinez sau un ţăran bătrân din Europa orientală, înrădăcinat încă în Pământul-Mamă şi totuşi atât de aproape de Cer. (...) Interesul pentru alchimie, iată printre altele, un punct comun. Pentru Jung, alchimia este un model al „individuației". Pentru mine, alchimistul înlocuieşte natura şi timpul ca să obţină piatra filosofală şi aurul — echivalente ale nemuririi. - Mircea Eliade, "Încercarea labirintului"
Cărți,multe cărți.
