Fiecare copil este, încă din momentul concepției, obiectul unor proiecții ale familiei sale. Cu cine va semăna el? Părinții își imaginează ce trăsături fizice și de caracter va avea în funcție de calitățile membrilor arborelui genealogic. La naștere, el primește prenume și nume de familie. Pe măsură ce crește, este etichetat după caracteristicile fizice, sexuale, emoționale și intelectuale evaluate în raport cu membrii arborelui său genealogic și prin comparație cu frații și surorile sale. Tot pe măsură ce crește, cel mic se identifică cu părinții. Primul obiectiv al psihogenealogiei este de a deveni conștienți de această familie care trăiește în noi. Suntem rezultatul unui ansamblu de proiecții, de identificări și de repetiții. În străfundurile noastre trăiesc nu doar părinții, ci toate rudele apropiate și chiar adulți care ne-au fost aproape în copilărie. Al doilea obiectiv al psihogenealogiei este să ne ajute să ne eliberăm, să ne descoperim adevăratul eu, să învățăm să ne iubim și să fim împăcați cu noi înșine, transformând în mod pozitiv influențele negative din istoria noastră familială.
Cărți,multe cărți.
