Englezul din Gara de Nord. Dupa o poveste adevarata Il cheama Brian Spencer si se numara printre ultimii romantici ai Europei. In biografia lui apar razboiul, Churchill, Stalin, Tito, Balcanii, impartirea Europei, Bosnia, Ucraina. Destinul lui e sa dea un sens intamplarilor si napastelor, plecand in ultima misiune a vietii. Bazat pe povestea reala a unui fost pilot britanic, acest roman e o pledoarie pentru libertate, curaj si speranta, in vremuri politice tulburi si periculoase. Englezul din Gara de Nord readuce la viata trecutul prezentat prin ochii personajului principal, cu migaloasa fidelitate si atata verva, incat ajungi sa citesti romanul pe nerasuflate. Autoarea ne invita sa revizitam evenimente care au marcat si continua sa marcheze lumea de azi. Un roman viu ca viata, care evolueaza in functie de ea. Deosebit de semnificative sunt paginile care prezinta notoriul acord de "procentaj" pe care Winston Churchill l-a semnat cu Iosif Stalin in octombrie 1944, prin care cel din urma, prin forta si denaturare, a impus la putere in spatiul est-european cate o minoritate comunista. Inca mai traim consecintele acestui act. - Dennis Deletant Fragment din cartea "Englezul din Gara de Nord" de Tatiana Niculescu: "Brian Spencer staruia in fata exponatului, in timp ce in minte i se desfasura un manunchi de combinatii posibile de dincolo de foaia de hartie. Incerca din nou sa recompuna momentul-cheie al negocierii, declansatorul cosmic care-l imboldise pe Churchill sa astearna propunerea pe hartie, procente dupa procente, in ordinea descrescatoare a influentei sovietice de dupa razboi. Ce si cat bausera pana atunci si in ce ordine? Vodca, sampanie, vin, coniac, rom, whisky. Sau vin, sampanie si taria la final: whisky, vodca, coniac? Un grafolog modern ar fi stiut poate sa analizeze gradul de alcoolemie aproximativ la care se ajunsese, comparand conturul cifrelor si literelor de pe foaie cu conturul literelor din scrisorile redactate de Churchill, de obicei in pat, in cursul diminetilor. Bunaoara, cu o scrisoare lamuritoare pe care se gandea sa i-o trimita lui Stalin pe 11 sau 12 octombrie (unii autori de memorii sustineau ca pe 11, altii ca pe 12), dupa isprava din prima lor seara la Kremlin, ca pe o pilula de a doua zi... "Am pus pe hartie procentele doar ca si ne dam seama cum gandeste fiecare si sa facem apoi pasii necesari ca sa ne punem de acord. Cum spuneam, procentele ar putea fi socotite crude, chiar dure, daca ar fi analizate de ministerele de externe si de diplomatii lumii. Prin urmare, pe baza lor nu se poate redacta un document public, in orice caz nu in acest moment. Dar ele pot reprezenta un ghid bun de orientare. Daca facem lucrurile cum se cuvine, poate vom reusi sa prevenim cateva razboaie civile si varsare de sange in aceste tari..." Harriman povestea ca il gasise pe Churchill scriind aceste randuri si il impiedicase sa-i trimita scrisoarea lui Stalin. Abia atunci afla si el despre acel naughty document redactat in euforia primei intrevederi. Preferabil era sa fie uitat. In seara aceea, si-a reluat Brian Spencer firul gandurilor, cand Churchill avansa propunerea procentelor, tocmai se incheia traducerea in rusa a cuvintelor cu care prim-ministrul o prezentase: ,"Armata ta se afla acum in Romania si in Bulgaria, unde avem si noi interese, misiuni diplomatice si reprezentanti. Hai sa nu ne incurcam in detalii. Ce-ai zice daca, in situatia data, voi ati pastra controlul in Romania in proportie de 90 la suta, in Grecia sa zicem ca noi am pastra 90 la suta, iar in Iugoslavia am face jumate-jumate?" Asadar, in timp ce Arthur Birse - asezat, de buna seama, langa Stalin - era ocupat cu traducerea frazei, Churchill punea pe hartie procentele si tarile. Era, intr-adevar, mult mai plauzibil ca translatorul rus Pavlov, asteptand sa vorbeasca Stalin, sa fi rupt, la semnul lui Churchill, o foaie dintr-un carnetel sovietic cu citatul lui Molotov si sa i-o fi intins prim-ministrului."
Cărți,multe cărți.
