Destin

Destinul personajelor si cel al tarii in care traiesc se intrepatrund maiestrit si deseori dur in noul roman al scriitoarei Zeruya Shalev, una dintre cele mai puternice voci ale literaturii israeliene actuale. Atara, casatorita cu Alex - aflati amandoi la al doilea mariaj -, simte cu ingrijorare cum iubirea dintre ei se schimba, cum sotul ei se indeparteaza tot mai mult. Se teme si pentru fiul lor, Eden, soldat in trupele de elita israeliene, care se intoarce acasa dupa ultima operatiune si pare cuprins de gandurile cele mai sumbre. Iar raspunderea pentru echilibrul fiicei sale din prima casatorie, Abigail, ia deseori forma codependentei. Poate pentru a-si intelege mai bine familia in care s-a nascut, sau pe cealalta, din prezent, Atara vrea sa descifreze un tabu al copilariei sale, de aceea o cauta cu infrigurare pe prima sotie a tatalui ei, Rachel, luptatoare alaturi de acesta, inainte de fondarea statului Israel, in miscarile subterane ce i-au avut drept tinta pe britanici. Din ruinele vietilor asemanatoare peste timp ale celor doua femei, Atara si Rachel, Zeruya Shalev creeaza in Destin o mare poveste despre dragoste si deziluzie. O scriitoare ci o forta demna de un fenomen al naturii. - Die Welt Am citit romanul Destin cu rasuflarea taiata si l-am terminat cu un sentiment de rascumparare. Alaturi de Margaret Atwood si Alice Munro , Zeruya Shalev este una dintre cele mai importante autoare care scriu despre fricile, dorintele si nevoia de libertate ale femeilor. - Eskhol Nevo Zeruya Shalev ne ofera un portret deopotriva plin de iubire si crud al Israelului. O carte pe care o asteptam de mult, una care ocupa un loc decisiv intre cele ale clasicilor literaturii israeliene.- Il Fatto Romanul-eveniment Destin este un roman politic, nu doar o foarte buna poveste de familie: despre intemeierea statului Israel si despre lupta acestuia pentru existenta, despre semnificatia razboiului si a terorii. - Der Tagesspiegel Traducere din limba ebraica de Ioana Petridean. Fragment din cartea "Destin" de Zeruya Shalev: "Inainteaza incet pe autostrada pe care masinile trec in goana, avand in fata un soare rotund, care seamana cu o luna plina, traversand prin caldura dogoritoare muntii Ierusalimului, in drumul ei spre coasta Haifei. Iat-o intre cele doua orase ale ei, unul pe care l-a abandonat, si altul pe care l-a adoptat. Intre cei doi barbati ai ei, unul care i-a dat viata, si altul alaturi de care a ales sa-si traiasca viata. Aerul conditionat ii huruie in urechi, sufland pale caldute, iar prin fereastra deschisa nu intra strop de racoare. Ce porcarie! S-a dus si ziua, s-au dus si banii, s-a dus si promisiunea. Atata efort, pentru a asculta mormaielile unei femei batrane, cu chip inexpresiv, precum cel al unui sfinx, care s-a tinut la distanta de tine, de parca ai fi fost blestemata. "Nu ma atinge, Rahel, sunt blestemat", asta-i urlase in urechi tatal ei, in timpul ultimei vizite pe care i-o facuse. Dar oare nu din pricina asta o cautase? - Las-o in pace, ce ar putea sa-ti dea? o intrebase nu mai devreme de azi-dimineata sora ei, care nu era catusi de putin interesata de povestea aceasta. Cu siguranta si-a pierdut deja mintile, e imposibil sa-si mai aminteasca ceva la cei nouazeci de ani ai ei. Dar se pare ca nu aceasta e problema. Memoria ei nu e deloc afectata, doar ca nu e interesata s-o foloseasca. Ce ascunde oare? Sau poate ca pur si simplu nu vrea sa-si aduca aminte de perioada aceea. Nu toata lumea e preocupata de trecut, ca tine, si nici nu traieste din asta, tot ca tine, desi niciodata suficient de bine. Probabil ca se razgandise in ultima clipa si, pentru siguranta, il chemase in vizita pe fiul ei cel urias, ca sa puna punct discutiei cu trupul lui mare, ca sa-i blocheze intrebarile directe, fie ele explicite sau nu. Spre surprinderea ei, ii facuse placere compania lui. Nu o privise nici o clipa, si cu toate astea simtea ca o asculta, ca se straduieste sa-i vina in intampinare. I-a raspuns cu onestitate la intrebari, i-a impartasit povestea familiei. Parintii lui se cunoscusera in perioada infiintarii statului, amandoi parasisera organizatia clandestina, ceea ce le-a facut dificila gasirea unui loc de munca si le-a ingreunat startul in viata. Tatal lui era un barbat bland si simplu, functionar in administratia navala, in timp ce mama lui, usor mai rezervata, ramasese cufundata in propria lume."