?Stiinta politica are ambitia si vocatia de a guverna si rationaliza o serie de obiecte de reflectie si de investigatie precum puterea, participarea, guvernarea ori statul. O face intotdeauna in functie de propriul sau nucleu de rationalitate, stabilit de judecata politica, de normele cunoasterii stiintifice, precum si de diferitele limbaje ale stiintei si ale politicii insesi. In loc sa fie constiinta critica a democratiei, stiinta politica s-a transformat treptat intr-un instrument de legitimare intelectuala a tuturor actelor de dominatie pe care regimurile politice ale prezentului le intreprind sub numele democratiei. In chip asemanator, sociologia a devenit stiinta care, studiindu-le cu ajutorul unei metodologii din ce in ce mai formalizate, confirma si justifica toate presupozitiile pe care se intemeiaza societatea seculara, fragmentata functional si divizata etic. Drept urmare, stiintele sociale nu-si propun sa spuna adevarul in prezenta puterii, ci se intreaba daca au cumva de spus vreun adevar si daca mai este cineva interesat sa-l afle. Teologia a ramas pesemne singura nisa intelectuala in care adevarului ii este dat sa se refugieze fara a-si ascunde identitatea si fara a-si anunta iminenta disparitie. Teologia politica este una dintre tentativele procedurale ale teologiei, stiinta asociata genealogic adevarului, de restaurare a suveranitatii cunoasterii si de confruntare cu adevarul a puterilor din politica si din societate. Atat politica, cat si societatea zilelor noastre si-au adaugat acelasi prefix pentru a deveni inteligibile. Post-democratia face pereche analitica cu societatea post-seculara. Daca sunt vazute nu ca imanente supuse unei stiinte empirice, ci ca fictiuni, ca operatiuni incrucisate si agregate ale gandirii, tesutul social contemporan si regimul politic ce-l pune in opera au nevoie de o hermeneutica ce nu mai poate face economie de transcendenta. Teologia politica poate fi o asemenea hermeneutica, cu conditia de a nu ceda ea insasi tentatiei imanentei, revendicandu-se de la o traditie crestina anume, ci indraznind sa se raporteze reflexiv si critic la toate.??In societatile democratice si pluraliste de azi, ratiunea seculara tinde, adesea cu maxima energie si de regula in termeni extrem de persuasivi, sa nu-si mai reprezinte subiectul sub specia omului, a fiintei, ci sub cea a cetateanului, adica a unui agent rational care nu mai este construit si explicat ontologic, ci in termeni etico-politici si, la rigoare, in cheia juridica a drepturilor si obligatiilor. Intrebarea din titlu, au cetatenii suflet?, isi propune sa situeze chestiunea cetateniei democratice pe teren teologico-politic. Teza acestei carti este aceea ca teologia politica are atat vocatia, cat si instrumentele conceptuale si metodele de analiza pentru a se comporta ca o stiinta sociala a societatilor post-seculare.?Daniel Barbu a studiat istoria artei, istoria, filosofia si teologia la Bucuresti, Cluj si Fribourg. Din 1996 este profesor de stiinta politica la Universitatea din Bucuresti. A fost profesor invitat la University of Pittsburgh, Pa., Institut d'Études Politiques din Bordeaux, Central European University din Budapesta si Institut d'Études Politiques din Aix-en-Provence. A publicat douasprezece carti, intre care: Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Age (1998), Bizant contra Bizant. Explorari in cultura politica romaneasca (2001), Politica pentru barbari (2005), Die abwesende Republik (2009). Fost ministru al Culturii (2012-2013), in prezent senator.
Cărți,multe cărți.
