„Ai putea să te ocupi de el două zile?” Aşa începe prietenia dintre Massimo, un medic veterinar, şi un mic arici orfan. Puiul de arici nu are mai mult de cîteva zile, e în întregime rozaliu şi poartă pe spate o coroană de ace albe şi moi, cam zbîrlite. Cîntăreşte doar 25 de grame şi plînge încetişor: îi e foame sau frig, ori poate se simte singur. Iar plînsul acela, atît de deznădăjduit, îl îmblînzeşte pe Massimo, îl face să-şi uite apatia şi tabieturile. Astfel, Ninna – chiar aşa, pentru că micul arici se dovedeşte a fi femelă – îi schimbă viaţa. E curioasă şi imediat ce adulmecă noutatea iese din ascunziş; este jucăuşă şi se distrează răsturnînd cu nasul vasul cu apă; e afectuoasă şi îl linge înnebunită de bucurie după o lungă absenţă. Dar este şi animal sălbatic şi are nevoie de libertate: cuşca devine tot mai strîmtă pentru ea şi fericirea o aşteaptă afară, în pădure... Massimo Vacchetta povesteşte în cartea lui despre această extraordinară întîlnire care l-a ajutat să depăşească o perioadă întunecată şi i-a dat un nou scop în viaţă: să deschidă un centru de reabilitare pentru arici, o specie ameninţată de neatenţia noastră, şi să ajute exemplarele în pericol.
Cărți,multe cărți.
