Mă cheamă Lotta, am zece ani și sînt destul de normală. Oricum, mult mai normală decît părinții și decît cei doi prostofrați ai mei. De-aia nici nu înțeleg de ce în ultima vreme mi se întîmplă tocmai mie așa de multe lucruri ciudate. De exemplu, la școală se ivesc din senin, scrise pe tablă, propoziții stînjenitoare sau mîncarea mea preferată are dintr-odată gust de varză de Bruxelles. Bleah! Oare o fi din cauza flautului indian pe care mi l-a făcut mama cadou? Și nici măcar nu am timp de așa ceva. Vreau neapărat să am un animal de companie. Și mi-am făcut și un plan bun ca să reușesc. Numai dacă nu mi-ar sta mereu în cale afurisitul ăsta de flaut...
Cărți,multe cărți.
