A scrie din interior o carte despre identitatea si complexele (inca actuale) ale literaturii romane si despre cele ale culturii romane este din start o intreprindere dificila, implicand acceptarea si depasirea propriilor complexe si prejudecati. Lectura acestei lucrari, aparuta in 1981, impune prin sobrietatea teoretica, printr-o obiectiva decupare a cadrului istoric si o clara delimitare a celui teoretic (prin lecturile in palimpsest ale tipurilor de complexe ce au marcat evolutia culturii si literaturii romane). In ceea ce priveste opera lui G. Calinescu, interpretarea impresioneaza prin justetea ei: Mircea Martin analizeaza tocmai contradictiile aparente ale operei calinesciene, pentru a demonstra apoi modul in care aceasta opera reuneste spiritul critic si aspiratia spre monumental.