Un dac la Roma

Un dac la Roma este cel mai apreciat roman al scriitorului Tudor Popescu, un roman istoric si de aventuri, o poveste despre iubire, onoare si curaj pe fundalul confruntarii dintre Decebal si Traian, care sunt si ei personaje principale. La momentul aparitiei primei editii, Un dac la Roma s-a bucurat de un enorm succes si a fost considerata cea mai buna realizare in proza a autorului. Au citit-o tinerii, captivati de eroi si aventuri. Au citit-o adultii, interesati de fresca atat de bine documentata a vietii din Dacia si din Imperiul Roman. Fragment din romanul "Un dac la Roma" de Tudor Popescu: „Decebal il urmarea incruntat, asteptand din ce in ce mai curios un raspuns. Oare ce descifra Vezina in papirusul ala, de nu-si mai ridica ochii din el? Pe masura ce tacerea Marelui Preot se prelungea, Decebal se astepta sa auda grozavii si mai mari. In sfarsit, Vezina rasuci papirusul la loc si il vari cu grija in traista, apoi se intoarse spre rege. Vazandu-l incruntat, ii spuse: - Nu fi suparat, Decebal. Cel care se intoarce de la Roma cu o astfel, de traista merita sa fie laudat. - Ce vorbesti, Vezina? Vrei doar sa-mi alungi gandurile negre. - Nu, Decebal. Daca el a pretuit intr-atat aceste suluri, incat le-a adus acasa, e un semn bun. Cine-l citeste pe Tacitus si pe Martialis, pe Juvenalis si pe Seneca nu sta degeaba in cetatea Romei. E o dovada ca s-a apropiat de fiii ei cei mai buni. Pentru ca, Decebal, sa stii, sunt multe perle in noroiul Romei, trebuie numai sa stii sa le alegi. Cu aceste cuvinte Vezina pleca, lasandu-l pe rege nedumerit, dar si multumit ca n-a priceput adevarata lui suparare. Bine ca nu l-a auzit pe sclav povestind. El insa, care-l ascultase, isi simtea sufletul bolnav. Nepotul lui, mascarici de balci! Il si vedea strambandu-se in fel si chip, spre placerea nobililor veniti anume sa-l vada pe nepotul lui Decebal! Ce vor spune maine, poimaine, cand el nu-si va mai simti bratul atat de tare incat sa invarta sabia si ii va spune lui Dates vorbele auzite de el de la Duras, in urma cu multe primaveri: „Dacia are nevoie de un brat tanar, care sa poata tine piept romanului. Tu esti cel mai destoinic fiu al ei, tie ti se cuvine sa stai in fruntea triburilor". Cui va spune el, Decebal, aceste cuvinte? La Roma va izbucni atunci un hohot de ras care va razbate pana aici, cand se va auzi ca „Mascariciul" a luat in maini sabia si se crede rege. Gandurile ii fura frante de harmalaia care venea din curtea cetatii. Se duse la fereastra si privi o adunatura de oameni stransi nu prea departe. Erau cu totii adunati jurul cuiva, care parca le vorbea. Ce putea sa fie?