„Uneori continuam să am angoase destul de atroce. Doctorul Christianssen spune că nu e angoasă, ci anxietate, dar cred că spune asta ca să mă calmeze. Atunci Alyette se ridica și se ducea să mângâie un scaun, masa, pereţii, ca să mă liniștească și să‑mi arate că sunt niște câini buni cotidieni și familiari și că nu vor sări la mine să‑mi rupă gâtul. Scaunele mă sperie în mod deosebit pentru că forma lor sugerează o absenţă umană.“ (Pseudo)