Cartea aceasta cuprinde o selecție de însemnări, fragmente de jurnal, eseuri, note pentru conferințe, cronici și poeme scrise de-a lungul ultimilor opt ani. Un criteriu politic, al refuzului adaptării și al nevoii creării continue a unui loc al cunoașterii mai respirabil, a stat la baza selecției și organizării textelor de aici. Ele au apărut inițial dintr-o încercare de supraviețuire: adică de a înțelege și de a exprima, pentru a trăi și a relaționa într-o lume a adversității. O încercare complicată de poziționarea subiectivă și de caracteristicile individuale, cum i se întâmplă, în general, oricui începe să scrie. Și au continuat să apară, mai târziu, ca o contribuție conștientă la construirea unui teritoriu discursiv feminist de stânga local. (…) Practica feministă a scrisului, așa cum o înțeleg acum, presupune o oscilație. Cred că pe multe dintre noi ne caracterizează, din cauza socializării în privința creației și a afirmării, o lipsă a raportării stabile la propria muncă creatoare. Stabilitatea trebuie să ne-o construim chiar noi, cu mult efort, în timp. Sentimentul că nu ai dreptul, că nu ești îndreptățită să scrii, crește și scade, apare și dispare, pe măsură ce acționezi. Pe măsură ce, conștient sau nu, îți cauți modurile de expresie și de expunere. Cred că e dificil, dar extrem de important să învățăm să trăim cu instabilitatea, care rezultă mereu din condițiile materiale ale vieților noastre, din trecut și din prezent. Să ne ținem echilibrul pe podurile care se clatină și pe care ni le construim din mers. Să trecem cu grijă și cu încredere mai departe, pentru că în cele din urmă, toate aceste senzații, oricât de intense, sunt și ele trecătoare. Urmele scrise, ele rămân, și vor crea, poate, o lume mai primitoare și mai sigură.
Cărți,multe cărți.
