„– Am auzit că te duci în străinătate. – Nu. Mă duc până colea, pe un pământ românesc. – Păi... Nu te duci în Republica Moldova? – Ba da, în Basarabia. – Și ce o să vezi acolo? Ce o să faci? – O să merg și o să șed. Să simt, dacă e cald, cum e când e cald. Sau cum e când plouă. Să aud cum râd fetele acolo. Ori dacă bărbații sforăie. Să calc pe poteci. Să contemplu norii și dealurile. Să mănânc un porumb fiert. Să mă oglindesc în apa Nistrului. Să văd cum e sărăcia, modestia, îmbuibarea, prostia, speranța ori blazarea pe teritoriul românesc dintre Prut și Nistru.” „Au rămas de la Octavian Goga unele versuri care, parcă, au fost scrise aseară, așa cum este și cel din titlul cărții mele de acum. Antologia de față cuprinde texte datorate (în bună măsură) călătoriilor organizate de Despărțământul ASTRA „Mihail Kogălniceanu” Iași. Am beneficiat astfel de emoționante trasee prin Basarabia și Nordul Bucovinei, deci de la Odesa la Cernăuți. Impresiile culese de câțiva ani încoace, străbătând ținuturi românești necunoscute de mine, sunt cuprinse în paginile acestui volum. În volumul 2 voi aduna tot ce am scris ca urmare a drumețiilor în Bulgaria, Ungaria, Serbia, Viena, Franța, Germania, Danemarca, SUA, Anglia. Adică, spații, civilizații, unde trăiesc și români, iar versul lui Goga nu este uitat, ci trăit, uneori acut, alteori într-o permanență, fie ea și latentă. Numai că această stare a dorinței eu o trăiesc invocând un moment de la o sesiune de comunicări dedicate, la Iași, Centenarului Marii Uniri. Un apreciat om de cultură, venit de la București, și-a început rostirea cu o întrebare neașteptată, abruptă: „La Bicentenarul Marii Uniri oare vor fi destui români să-l sărbătorească?” (CORNEL COTUȚIU)
Cărți,multe cărți.
