Acest volum este alcatuit din texte extrase din cartile mele anterioare de publicistica. De asemenea, fapta mea vine ca o replica la prejudecata ca jurnalistica ar fi „o literatura grabita” si, astfel, sortita efemerului. Am convingerea ca o parte dintre aspectele socio-politice consemnate (reluate) aici vor fi candva anacronice. Cat de repede, cat de tarziu? De ce, totusi, acest demers al meu? Pentru ca, zice-se, a uita inseamna a ierta. Or, sunt atatea fapte („vechi” si „noua”) pe care, am convingerea ferma, prezentul nostru si viitorul urmasilor nu trebuie sa le uite. Caci o gluma, care ne placea in vremea claselor noastre liceale, (gen Caragiale) – „S-a schimbat modificarea, apoi s-a modificat schimbarea” – e „proaspata” si astazi, pentru nu putine aspecte ale preajmei de care avem parte. Cand am hotarat sa-mi incep cartea, nu banuiam ca se va tavali peste noi nenorocirea planetara numita pandemie. Iar acum ma intreb: Intru cat mai este potrivit enuntul lui
Cărți,multe cărți.
