„Intrarea între paranteze o simt totdeauna ca o posibilă capcană, o nadă ce te atrage într-un spațiu și timp care ar putea să te țină până la urmă în definitivă seducție. E o rupere din flux, de aceea distanța de la un capăt la celălalt al parantezei o străbat cu nerăbdarea revenirii, oricât de bogată ar fi să fie dobânda acestei incursiuni.” (Cornel Cotuțiu)