La îndepărtatele mări Ajunserăm Prea târziu Înaintea întunecării Doar cât ne-am imaginat Că le atingem Doar cât s’au prefăcut Că suportă Mersul nostru pe ape Virgil Mihaiu Avem un clar „patent” Virgil Mihaiu, amestec de livresc asimilat, occidentalism (ce redescoperă provincia transilvanică drept „parte pentru tot”, de nu chiar „parte din paradis”), o dezinhibată laudă a imanenței oneste, a văzutului cu gust de eternitate fugitivă, a valorilor civilizației contemporane. (Adrian Popescu, Steaua, nr. 1, 1997)
Cărți,multe cărți.
