Acest volum este alcătuit din texte extrase din cărțile mele anterioare de publicistică. De asemenea, fapta mea vine ca o replică la prejudecata că jurnalistica ar fi „o literatură grăbită” și, astfel, sortită efemerului. Am convingerea că o parte dintre aspectele socio-politice consemnate (reluate) aici vor fi cândva anacronice. Cât de repede, cât de târziu? De ce, totuși, acest demers al meu? Pentru că, zice-se, a uita înseamnă a ierta. Or, sunt atâtea fapte („vechi” și „nouă”) pe care, am convingerea fermă, prezentul nostru și viitorul urmașilor nu trebuie să le uite. Căci o glumă, care ne plăcea în vremea claselor noastre liceale, (gen Caragiale) – „S-a schimbat modificarea, apoi s-a modificat schimbarea” – e „proaspătă” și astăzi, pentru nu puține aspecte ale preajmei de care avem parte. Când am hotărât să-mi încep cartea, nu bănuiam că se va tăvăli peste noi nenorocirea planetară numită pandemie. Iar acum mă întreb: Întru cât mai este potrivit enunțul lui Eminescu? Până la urmă, ca o revelație terapeutică, mi-am spus: Și pe vremea lui și, deopotrivă, a noastră am fost/suntem matca resurselor noastre existențiale – indiferent de conjunctură. Dincolo de textele publicate, în țară și pe alte meridiane, condiția mea de scriitor am concretizat-o și prin cărți de publicistică. Dintre acestea, 8 volume (împreună cu cel de față) au devenit episoade editoriale din serialul „La noi”. Primele patru au menționarea, pe copertă, a ordinii de apariție, după care sintagma „La noi” e trecută pe pagina de titlu, celelalte cărți din grupaj numindu-se „Ochiul diurn” (2016), „Mde!... Mda!...” (2017) și „Azi, în zigzag” (2019). Acum, iată, cartea se intitulează „Opt”. (Cornel Cotuțiu)
Cărți,multe cărți.
