Competentul doctor Iuliu Barasch ne vorbește despre români, evrei și alte neamuri cu înțelegere și empatie, iar atunci când este critic o face cu umor și detașare. Umanitatea i-a rămas nealterată de duritatea și grozăviile pe care le-a văzut și trăit în bogata lui activitate de medic în Țara Românească. În urmă cu 181 de ani, pe vremea când societatea românească făcea primii pași pe calea occidentalizării, iar elita țării era preocupată cu punerea în practică a ideilor Revoluției franceze, un bărbat evreu cu o minte ascuțită și cu o inimă generoasă a ales să vină și să se stabilească în Valahia. Era medic, cu un doctorat în „medicină și chirurgie” la Berlin, vorbitor a două limbi europene de largă circulație (germană și franceză, fără a mai număra limbile ebraică, latină și slavă) și preocupat de mai multe tipuri de cunoaștere (religie, filozofie, științe naturale, taxonomie, literatură, drept). Ca etnic evreu, Iuliu Barasch a făcut o carieră remarcabilă în Țara Românească, fiind medic, profesor, director de spital și gazetar. A întemeiat primul spital de copii din Valahia și două gazete influente, a fost membru în conducerea mai multor societății științifice și a militat pentru drepturile politice ale evreilor de aici, dar și pentru modernizarea cultului sinagogal. A susținut conferințe publice în țară și străinătate, a tradus și a scris mai multe cărți. Din pură sete de cunoaștere, după ce s-a stabilit în spațiul românesc, doctorul Barasch a studiat problematica bolilor, epidemiilor și epizootiilor cu care s-a confruntat și a scris despre toate acestea, descriind în cele mai mici detalii societatea afectată de molime, experiențele personale privind vaccinarea împotriva variolei la oameni sau a pestei la animale, dar și gândurile sale privitoare la cauzele evenimentelor.
Cărți,multe cărți.
