„Unii îi numesc creativi, alții bobos sau hipsteri. În State ei au fost inițial copiii răzvrătiți ai încuiatei culturi WASP, mixând elemente de contracultură a anilor ’60 cu capital cultural, bussines creativ și meritocrație pe pâine. La noi, un trib urban firav apărut după 2000, fascinat de cultura indie, electronică și consumul alternativ, se transformă în scurt timp într-o adevărată clasă în sine, în opoziție cu cultura dominantă a WASP-ilor noștri, adică baronii depășiți de vremuri și alți membri ai capitalului local, care nu împărtășesc același mix de aspirații și stil de viață pe care-l are noua clasă creativă. În Occident, mulți dintre ei îi urăsc pe Trump, Jerry Springer și Silvio Berlusconi. La noi, pe Liviu Dragnea, Ion Iliescu sau Mircea Badea. Băncile își fac programe de creditare pentru aceștia, apar noi partide însetate să-i reprezinte, și inși care făceau parte din cultura de club și a stimulentelor bucureștene acum mai bine de o decadă devin candidați pentru Parlamentul României. Cert este că noile clase creative sunt cele care fac muzica pentru valorile clasei de mijloc urbane în economiile capitaliste, printr-o conciliere (aparent paradoxală) a elementelor de contracultură cu ideea de reușită socioeconomică. Cam așa ca-n afișul în care Bean de la Șuie Paparude privește mândru spre viitor cu noul start-up de sneakers produși local, finanțat de o bancă locală.”
Cărți,multe cărți.
