O autobiografie rescrisă „De-a lungul anilor, unii cititori s-au plîns că în aceste pagini Nabokov apare ca fiind răsfăţat, arogant şi egoist; toate acestea sunt adevărate, dar nu contează câtuşi de puţin. Prin însăşi natura ei, autobiografia e, inevitabil, un act lipsit de modestie, orice ar spune cei care o practică. Adevăratul ei subiect este – sau ar trebui să fie – dezvoltarea interioară şi exterioară, care nu poate fi descrisă altfel decît prin cufundarea în adîncul propriului sine. Memorialistul autentic este acela care, explorîndu-şi propria identitate, lasă să se întrevadă frînturi din ceea ce ne este comun tuturor, păstrîndu-şi totodată calitatea izbăvitoare a autoironiei.” (The Washington Post) „Cînd scrie despre persoane sau lucruri iubite, Nabokov este irezistibil; cînd descrie pe cineva sau ceva ce detestă, îi face pe cititori să simtă, fie şi temporar, aceeaşi repulsie faţă de obiectul dispreţului său.” (The New York Review of Books)
Cărți,multe cărți.
