Citesc tot mai rareori din plăcere, deși continui să nu cunosc plăcere mai mare decât cititul. Cu excepția scrisului. De scris, scriu fără dificultate. Dar rescriu, de obicei, de mai multe ori, orice text pe care-l consider important. Mulți mă socotesc spontan, deși reluările acestea sunt un semn de elaborație. Norocul meu a fost dintotdeauna că mi-a plăcut să scriu. De aceea am și scris, se vede, atât de mult. Imi înving de fiecare dată lenea înnăscută, silindu-mă să duc la bun sfârșit ceea ce am început. Istoria critică a reprezentat, din acest punct de vedere, cel mai mare pariu cu mine însumi. Am, în scris, mania lucrului încheiat, care e forma mea de ordine, dar care se bate cap în cap cu impulsul de a nu admite, în viață, nicio ordine prestabilită. (...) Politic, am fost un liberal bine temperat de un spirit conservator. N-am iubit inovațiile, dar nu-i urăsc pe avangardiști. Detest, mai presus de orice, isteria, delirul, iraționalitatea. Raționalismul meu incurabil nu e scutit de o puternică atracție pentru ce nu înțeleg. (Nicolae Manolescu)
Cărți,multe cărți.
