Înainte de primul război mondial s-a definit în paginile Vieţii româneşti şi personalitatea poetică a lui Gheorghe Topîrceanu (1886—1937). Nota definitorie a operei sale este un aliaj sui generis de umor şi sentimentalitate. Mai precis, poetul e un sentimental care îşi disimulează stă rile sufleteşti prin umor, autoironie şi autopersiflare. El îşi preface, cum o spune singur, „în glume lacrimile clare“. O constantă a liricii sale este elanul de simpatie, de înţelegere pentru dramele neştiute, pentru neliniştile şi durerile celor mici, fără apărare, umiliţi şi ofensaţi.
Cărți,multe cărți.
