„Cand se afirma ca viata e buna sau cand se afirma ca viata e rea, se sustin niste lucruri lipsite de orice sens. Trebuie sa se spuna ca viata e si buna e si rea, in acelasi timp, caci ideea despre bun sau rau ne-a venit prin ea si numai prin ea. Adevarul e ca viata este delicioasa, oribila, fermecatoare, groaznica, dulce, amara, ca viata este tot.” Anatole France Voi vorbi despre cartea lui Petre Similean din perspectiva cititorului pasionat de literatura; din perspectiva magistratului dar si din perspectiva subiectiva a prieteniei pe care i-o port lui Petrica Similean, pe care am avut bucuria sa-l cunosc in urma cu 26 de ani, cand drumurile noastre s-au intalnit si am devenit colegi. As incepe cu observatia pe care o port in minte ca dreptul si justitia fac parte din civilizatie si cultura, au istorie, promoveaza si apara valori fundamentale: viata, libertatea, respectul, proprietatea, demnitatea omului. Romanii spuneau ca justitia este arta binelui si echitatii. Prin urmare, presupune talent, sensibilitate, intuitie, chemare. Primul chemat in infaptuirea justitiei este magistratul. Cine este magistratul? Cum il vad eu? Sensibil, dornic sa-si cultive spiritual, sa inteleaga lumea pe care o interpreteaza, o judeca! Prin urmare, este firesc ca noi, magistratii avem preocupare pentru lectura si nu e de mirare ca de-a lungul istoriei din randul magistratilor s-au desprins figuri celebre care au marcat profund cultura acestei tari. Ce este cartea lui Petre Similean? Un volum de memorialistica in care perspectiva veridica traita, experientele directe se amesteca cu eseul, viziunea complexa despre viata, existenta in timp, bucuria de a trai se amesteca intr-un mod fericit si cu istoria si geografia. Din aceasta perspectiva, Petre Similean imi aduce aminte de Vlahuta cu a sa Romanie Pitoresca. Petre Similean se naste intr-un catun cu 15-20 de case la poalele Parangului in judetul Gorj. Aparent un loc modest, in realitate o zona mirifica in care autorul ne va face sa vedem centrul universului: Lumea lui Petre Similean. Cu talent ce rar mi-a fost dat sa intalnesc, descrie figurile luminoase ale parintilor si bunicilor sai, ale fratilor si prietenilor din copilarie, solidaritatea cu acesti oameni de o bogatie sufleteasca pe care va invit sa o descoperiti. Petre Similean evoca cu sensibilitate si minutiozitate de artizan, figurile dascalilor din scoala primara, gimnaziu, liceu si facultate. Aici, este cand un veritabil Ion Creanga, cand Delavrancea, cand Sadoveanu. Scoala este evocata ca fiind izvor de cultura si civilizatie. Cu sufletul la gura se citesc capitolele in care Petre Similean descrie perioada copilariei, scoala primara si liceul. Veti descoperi la cate incercari grele a fost supus Petre Similean in existenta de atunci. Ironia si autoironia il insotesc pe autor in toata cartea, ceea ce dovedeste taria lui de caracter, frumusetea si complexitatea lui interioara. Cartea arte stil si sistem. Este conceputa in patru dimensiuni: 1. Experienta personala a autorului de la nastere pana in prezent, narata ca atare, cu talent; 2.Viziunea acestuia asupra evenimentelor traite, eseuri despre timp, bucuria de a trai memoria afectiva. 3. Geografia locurilor prin care a trecut. 4. Istoria acestor locuri. (Toate intr-o impletire armonioasa si ritmata). Despre experienta personala, despre viata reala pe care si-o expune cu nonsalanta si sinceritate dezarmanta, despre bucuria de a trai, dar si despre suferinta, va las sa descoperiti singuri. Merita din plin. Sunt neobisnuite. Eseurile sunt rezultatul imprejurarilor cu care se confrunta: va las curiozitatea sa functioneze! Despre geografia locurilor prin care trece va spun doar ca autorul a cutreierat Asia si Europa dinspre Atlantic spre inima Chinei, a trecut prin majoritatea tarilor din spatiul european si multe din tarile zonei ex-sovietice. A vazut si descris China de la vest la est, de la nord la sud. I-a cunoscut sistemul de drept. A stat la un pahar de mao-tai cu persoane importante, reprezentand sistemul. A descris aproape toate localitatile prin care a trecut, incepand cu catunul in care s-a nascut pana la indepartatele orase chineze pe care le-a vazut. Din perspectiva descriptiva este un balzacian. A scris despre oamenii pe care i-a intalnit, prieteni sau neprieteni, despre biserici, manastiri, munti, pesteri, stane, cetati, palate, muzee, teatre, imparati si imparatese, regi si regine, haiduci si panduri, boieri si ciobani, civili si militari, inculpati si parti vatamate. A scris cu har despre toata experienta lui de magistrat din 1966 – cand a terminat dreptul, pana s-a pensionat. A povestit despre munca lui incepand cu Procuratura locala Giurgiu, apoi: Turnu Magurele, Alexandria, Ploiesti, Bucuresti, Parchetul General, M.Ap.N., Tribunalul Suprem, Curtea Suprema, Inalta Curte de Casatie si Justitie. A scris lucruri interesante despre persoane legendare, pitoresti, despre Papura Voda si Pasvante Chioru, despre panduri si originea lor. Pentru perioada studentiei evoca figurile profesorilor celebri care au intrat in istoria invatamantului de drept: Tomulescu, C. Statescu, Oancea, Zilberstain, Suciu, Deac, Geamanu. Pasiunea pentru arta a autorului insoteste intregul volum. Petre Similean este pasionat de sculptura mica din lemn. Despre universul operei sale veti citi aprecieri laudative, avizate in catalogul de prezentare a expozitiei. Cuvintele mele despre carte si autor sunt extrem de sarace. Cititi cartea! Veti intalni un coleg minunat, sensibil si talentat, preocupat de magistratura, dar si de arta, literatura, sculptura, pictura. Petre Similean este un excelent magistrat si un spirit enciclopedic; un om greu incercat uneori care, mereu s-a ridicat; un om care a trait drame profunde pe care le gasiti in carte si pe care nu vi le dezvalui, dar si un om in cautarea Pietrei filozofale, care stie sa pretuiasca adanc viata, sa se bucure de minunea ei. Cititi cartea! Va veti regasi cu siguranta in paginile ei, cel putin in ce priveste dimensiunea de magistrat!" Mircea Aron Judecator al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii
Cărți,multe cărți.
