Ca orice carte scrisă mai întâi cu sufletul și abia după aceea cu mintea, și aceasta pe care ai onoarea deosebită să o ții în mâinile tale – precum și celelalte de dinainte si cea care-i va urma – are darul ascuns de a te transpune, pe nebăgate de seamă, într-un univers paralel cu realitatea; citind, te vei trezi adesea auzind un gând ascuns care-ți șoptește insidios să nu mai pleci niciodată de la poalele Muntelui Golia. Și-ți vei dori, din ce în ce mai mult, din ce în ce mai puternic, să te însoțești cu eroii acestor povești minunate, să deții puterile lor neobișnuite și să trăiești, la propriu, aventurile băsmuite cu atâta sevă scriitoricească de Aurel Cărășel. O mirare copilărească te va cuprinde atunci și vei percepe, vag, undeva la limita conștiinței, că falduri peste falduri de povești se aștern peste tine și... îți place. E o senzație pe care o vei resimți indiferent de vârstă, fiindcă acolo, în suflet, copilul din tine abia așteaptă să citească povești noi, încântătoare, pentru a se putea bucura încă o dată că există miracole.
Cărți,multe cărți.
