Cum ajungem să gândim logic? Cum să ne educăm inteligența și cum să atingem succesul în activitatea practică folosindu-ne gândirea în mod eficient? Unul dintre cei mai de seamă filosofi ai Americii, John Dewey (1859-1952), reprezentant al unui pragmatism numit „instrumentalism”, a luptat pentru libertatea civilă și academică, fondând mișcarea Școlii Progresiste și a promovat cu fermitate o abordare științifică a dezvoltării intelectuale. Curiozitatea, jocul, adecvarea cunoștințelor la lumea în care trăim reprezintă metode care susțin demersul intelectual mult mai mult decât repetarea informațiilor din manual și acumularea excesivă de date. „Profesorul spune: «Nu vă amintiți ce am învățat din manual săptămână trecută?» în loc să spună: «Nu vă amintiți un astfel de lucru pe care l-ați văzut sau auzit?» Drept rezultat, sunt construite în școală sisteme de cunoaștere detașate și independente care umbresc din inerție sistemele experienței obișnuite, în loc să le lărgească și să le rafineze. Elevii sunt învățați să trăiască în două lumi separate, lumea experienței extrașcolare și lumea cărților și a lecțiilor. Pe urmă, ne întrebam în mod stupid de ce oare ceea ce se studiază la școală contează atât de puțin în afară. În școală, acumularea de informații tinde întotdeauna să se despartă de idealul înțelepciunii sau al bunei judecați. Scopul pare să fie adesea – mai ales la materii ca Geografia – să facă din elev ceea ce s-a numit «o enciclopedie a informațiilor inutile». «A acoperi materia» este prima necesitate; educația minții, a doua. Gândirea, firește, nu poate merge în gol: sugestiile și raționamentele pot apărea numai într-o minte care deține informații de ordin practic.” – John Dewey
Cărți,multe cărți.
