Ce știm despre părinți noștri

Ce știm despre părinți este una dintre cele mai sincere și autointerogative cărți. O carte care analizează relația dintre părinți și copii, cei zece coautori ai cărții răspunzând sincer la un set  de întrebări despre părinți, ca într-un joc. Un chestionar la capătul căruia, pagină după pagină, cartea aceasta este o radiografie a relației dintre copii și părinți în zilele noastre. Un carusel de emoții care va obliga cititorul să intre și el în joc, răspunzând, în același timp cu autorii la întrebărille pe care cartea le pune.   „Ce e această carte? Această carte e un joc, un joc al adevărului, al memoriei şi al iubirii. A avut forma unui card game pe care l‑am jucat, fără rest, toţi participanţii. Am răspuns cu toţii la toate întrebările. Nu am nici o îndoială că e o carte sinceră, curajoasă, generoasă. Sînt multe poveşti de viaţă în această carte. Autorii sînt, totodată, şi naratori, şi personaje. Personajele principale sînt părinţii noştri, însă nu e sigur că noi, copiii lor, sîntem mereu personaje secundare.   Cine sîntem noi? Noi sîntem o mînă şi încă aproape o mînă de oameni pe care hazardul, de consistenţa unei subtile necesităţi, i‑a adus împreună în această viaţă. Am închiriat o pensiune la treizeci de kilometri de Bucureşti numai şi numai pentru noi. Clara a venit din Cluj‑Napoca. Silvia a venit din America. Elena, din Iaşi. Iulia, din Tîrgu Mureş. Eu, Mia, Maria, Maia şi Paul, din Bucureşti. A fost nevoie să ne izolăm de lume pentru a juca acest joc. Poate că nu era nevoie să ne izolăm de lume pentru a juca acest joc, dar am vrut noi să facem asta. Mă bucur că am vrut să facem asta, mă bucur că am făcut asta. Un weekend întreg am vorbit despre părinţii noştri. A fost o bucurie să coborîm de pe ecranele laptopurilor în realitate, a fost o bucurie să ne oglindim unii într‑alţii, a fost bucurie să ne spunem poveştile pe care ni le‑am spus. Ne‑am simţit în siguranţă unii cu alţii. Am rîs şi am plîns împreună. Rîsul şi plînsul n‑au putut fi transcrise, dar ele sînt prezente printre rîndurile aceste cărţi.” Iulian Tănase, coordonator