De ce simțim ce simțim și de ce facem ce facem? Care e efectul „anxietății de performanță” asupra bărbaților și asupra societății în general? De ce se întâmplă în continuare ca femeile să mimeze orgasmul? Ce le determină pe femei să fie misogine? Omniprezența pornografiei online dă timpul înapoi? Autoarea ne invită să căutăm alături de ea răspunsuri la diferite întrebări legate de sex, gen și relații de cuplu, oferindu-ne atât informații din literatura științifică despre fricile și dorințele noastre inconștiente în relațiile de cuplu, cât și posibilitatea de a întâlni o mulțime de clienți fascinanți. Printre aceștia sunt Jeremy, care era atât de rușinat de faptul că era virgin încât era incapabil să aibă o relație; Ellie, care se tot îndrăgostea de bărbați indisponibili; Kieran, a cărui frică de abandon amenința să-i distrugă relațiile gay; Dulcie, care ani întregi a fost incapabilă să se confrunte cu adevărul că soțul ei avea mai multe aventuri; și Lars, care era dependent de pornografia online și de prostituate. Cartea arată modul în care travaliul terapeutului și clientului este un proces în care amândoi învață despre relații, un proces uneori dureros și profund mișcător, dar care poate reflecta și o nouă vitalitate și speranță în privința viitorului. Viața de familie e complicată. Se întâmplă lucruri care ne schimbă. Se poate ca familiile să se despartă, se poate ca persoane iubite să moară, se poate să fim hărțuiți sau abuzați la școală sau în rețeaua socială. Oscilațiile vieții continuă să ne afecteze profund de-a lungul copilăriei, adolescenței și vârstei adulte. Reziliența și sensibilitatea oamenilor variază de la persoană la persoană. Se poate să fi fost grav răniți în copilărie, dar e posibilă crearea de relații reparatorii cu un bunic, un profesor, un prieten atent, chiar cu un psihoterapeut sau un consilier care are capacitatea de a ne restitui posibilitatea de a iubi și de a avea încredere în ceilalți. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, cultura și mediul nostru au un efect amplu asupra relațiilor noastre intime și asupra vieții noastre sexuale. Am întrebat-o ce își dorea cu adevărat. A plâns o vreme; întrebarea mea atinsese un punct sensibil. În cele din urmă și-a întors spre mine ochii mari, întunecați, triști; își dorea ce își dorește toată lumea, o relație împlinită de iubire, să fie un cuplu, să locuiască împreună, poate să se gândească să întemeieze o familie. Nu știa dacă își dorea cu adevărat copii, îi era frică să-și dorească să aibă copii, îi era frică de responsabilitate, de solicitările copiilor, de a se pierde în copiii ei, de a avea nevoi prea mari și de a fi pretențioasă ca mama ei, de a reproduce climatul rece și tulburător care i-a marcat copilăria nefericită. Era conștientă că se folosea de furia și de inteligența ei ca de o fortăreață – o modalitate de a se apăra de frica de a se agăța de ceilalți și de a fi vulnerabilă – dar nu știa cum să se schimbe.
Cărți,multe cărți.
