„Eu sunt român, împăratul Traian a venit în vechime cu multă putere de a învins pe daci, locuitorii ţării aceştia. Toata averea mea este o casă, un câmp, o fântână, un car, o vacă, doi boi de jug şi un cal. Am o femeie bună, frumoasă şi lucrătoare. Ea nu lasă furca din mână cât e ziua de lungă, nici nu pierde din ochi fiul ce ne-a dat Dumnezeu... etc. etc." De ajuns sunt aceste câteva cuvinte ca să vă dovedească, domnilor, că poporul ce grăieşte astfel e de neam latinesc, iar nu slav precum a îndrăznit a o pretinde campionii Panslavismului, care s-au învăţat a crede că naţionalităţile se pot scamota prin câteva note de manifestări diplomatice. Selecţiuni din Cuprins: Buchetiera de la Florenţa Românii şi poezia lor O plimbare la munţi Balta-Albă Nicolae Bălcescu în Moldova
Cărți,multe cărți.
