Privit de la fereastra unui han mohorat, un cimitir îngust din inima unui oraș fremătând și indiferent nu transmite deloc un sentiment de însuflețire. Iar spectacolul nu atinge apogeul nici când mormintele de țărână și umbră funerară au primit reîmprospătarea zadarnică a unei ninsori banale și umede. Dacă, atunci când această burniță înghețată îngroașă aerul, calendarul ar indica întâmplător că anotimpul binecuvântat al primăverii are deja vârsta de șase săptămâni, am putea recunoaște că scena nu este deloc lipsită de vreo influență dezolantă.
Cărți,multe cărți.
