Aici este, intr-un anumit fel, Casuta Povestilor inca nescrise. Povesti nescrise, dar ascultate de mine in noptile de iarna de la tata, care imi povestea tot felul de basme populare. In acest loc, imaginatia mea de copil a inceput sa cladeasca zidurile unor cetati si palate care s-au umplut, apoi, cu personaje atragatoare, cele pe care le cunoasteti voi, copii din ziua de astazi. Atunci ele erau numai in mintea mea. Poate nici eu nu stiam ce zestre imi fusese pregatita de Cel de Sus. Le duceam cu mine, ca pe niste haine de pret. Nu erau hainele cele nevazute ale imparatului, ci hainele cele vazute ale povestitorului. Iar mai tarziu, dragul meu prieten, am simtit ca toate aceste povesti trebuie sa.si ia zborul din mintea mea, pentru a ajunge departe, departe, pe toate meleagurile unde traiesc copii. " Petre Craciun"
Cărți,multe cărți.
