În 1942, undeva pe frontul sovietic, la Bug, ofiţerul de carieră Octav Dessila termina de scris voluminosul său roman în trei părţi, intitulat concluziv Iubim. Poate că realitatea crâncenă a războiului să fi transmis autorului dorinţa de evaziune într-un Iaşi livresc, boem şi, totuşi, tragic? Între popota regimentului din stepa precaucaziană şi cârciuma pitorească a Feigăi Papiş din roman să se fi ţesut niscaiva legături informale, pe filiera aburilor de mâncare promiţând o resurecţie gourmet a unui suflet altminteri bântuit de şrapnele?