„Frumoși sau urâți, proști sau deștepți, norocoși sau ghininoști, între două certitudini - nașterea și moartea - suntem în stare să renunțăm la multe idei și la o droaie de idealuri: dar, pitită undeva în suflet, păstrăm nebiruită aspirația spre fericire. Oricum, cu toții ne considerăm niște candidați, posibili aleși la un scrutin al destinului. Sperând... Speranțe ni se vând cu tona, iar noi abia așteptăm să fim mințiți. Ne mințim la rându-ne cât ne țin puterile, trăgând nădejde că măcar o dată, una singură, fericirea are să-si arunce ochii și asupra noastră. Deși ea nu prea are obiceiul ăsta, noi, condamnații la viață, cutreierând prin lume într-o doară, o tot pândim. Ne automințim. E poate cea mai frumoasă închipuire plasmuită de mintea noastră, o umbră propice la care ne adăpostim, când în moalele capului ne bat razele unui soare nemilos, pe drumul nostru între două certitudini.” Ileana Vulpescu
Cărți,multe cărți.
