„Este o carte cu niște personaje dintre care unele au vârsta mea, altele sunt mai bătrâne decât mine; iar acțiunea cărții pornește prin 1950 și se termină în zilele noastre. E o perioadă despre care nu se poate spune că a fost una de fericire în viața oamenilor și, de fapt, nici nu știu dacă există perioadă de fericire totală pentru cineva și depinde mult pe ce palier te-a situat viața. De unde pornești. Personajul principal feminin este o fiică de țăran, cu mama analfabetă, numai taică-său știe să se iscalească și să citească; romanul urmarește evoluția acestei persoane din 1944, de pe vremea când personajul are 12 ani, fiind născut în 1932 și după aceea, modul în care aceasta persoană reușește să se strecoare în viață cum, de fapt, foarte mulți dintre noi ne strecurăm în viață; ne-am strecurat într-o epocă, ne strecurăm și în celelalte pentru că despre foarte puțini oameni se poate spune că trăiesc o viață asa cum și-ar fi dorit, ci mai degrabă trăiesc o viață așa cum au putut s-o traiască. Ceea ce se poate spune despre trecut, despre prezent și despre viitor. Așadar, o viață obișnuită trăită de oameni într-o anumită epocă: nu este viața unor victime, este viața unor oameni care trăiesc normal atât cât pot să-și permită într-o vreme anormală.” Ileana Vulpescu
Cărți,multe cărți.
