Glasvand

Doar prin imaginație poți ieși din tine pentru a te privi în ochi. 35 de ore din viața Oanei, o femeie care lucrează încă de la teminarea facultății în aceeași corporație. Deși extrem de frustrată de limitele profesionale, Oana își vinde zilnic motive pentru a continua acest mod de viață. Sub aparenta-i superficialitate se ascunde un suflet doritor de apreciere și de expunere, dar și speriat de judecata celor mulți. Este un om care a învățat sa fie în control și căruia nu îi este deloc la îndemână vulnerabilizarea. Cu toate acestea, momentele de conștientizare profundă o fac să spere că, dacă nu va avea ea curajul să se desprindă, măcar viața să o forțeze să facă un pas înspre ea însăși, spre cea care știe că poate să devină. Fragment:"După ce îmi beau cafeaua și mă pregătesc degringolant pentru o nouă zi la stăpân, mai am a mă amăgi cu gândul că pentru încă patruzeci și cinci de minute îmi mai permit luxul să mă întreb dacă există sau nu liberarbitru. Asta până ajung în fața calculatorului indexat la active corporative sub un număr mai lung decât cel de prizonier pentru crimă din culpă.Dar m-am înșelat în privința luxului aspirațional, pentru că nici n-am ieșit din casă, și m-am surprins sub asediu fonic.— Mai ușor, cretinule! E mobilă nouă!, urlă un dulap cu ochi și apucături de urs brun, care din ghinion pe fond de neșansă a ratat ocaziile de a lega prea multe sinapse. — Mă scuzați, vă rog, nu am vrut!, se scuză altul, care părea să nu știe ce l-a lovit, dar totuși ai fi zis că nu e la prima abatere.— Degeaba nu ai vrut, ți-a ieșit, insistă fiara.— Mă scuzați.— Nu te mai scuza atât și fii atent! Cum te-au angajat, nenică, ăștia de la mutări? Nu a trebuit să treci vreun test de competență, ceva?Săracul, că bogat nu cred că era ca să se chinuie inutil, privi în pământ și continuă tăcut să își facă meseria. Dacă nu i-a plăcut școala! Eh, și dacă îi plăcea, tot aia era. E plin de absolvenți de facultate care împing lizele prin supermarketuri, așa că nimic nu ne mai surprinde.Mi-a ajuns liftul la nas, așa că nu-mi rămâne decât să cobor de la etajul 9 al aerului rarefiat în care cred că îmi plimb ifosele până la parterul mediocrității pline de goliciune. Ei, și ce dacă? Cu toții trebuie să ne mai sacrificăm din când în când, nu?„Își are și orgoliul rolul său, alături de frică”, îmi zic de multe ori. Amândouă te țin în priză. Că nu mai ieși, asta e altă treabă."