?Bine vorba nu sfarsea,
Din rau iata ca iesea
Zimbrul aprig ca un zmeu,
Cu lungi coame ca de leu,
Si cu coarne otelite
Si cu aripi la copite.
Fiara crunta si turbata
Pleca fruntea ei cea lata
Si sarind, mugind, da zor
Peste mandrul vanator.
Iar Dragos s-atinea,
Si, cel zimbru cum venea,
Ghioaga-n frunte-i arunca
Fruntea-n doua-i despica!
Apoi capul ii taia,
Intr-o lance il punea
Si pleca in veselie
Pe frumoasa lui mosie,
De pagani sa o fereasca
Si ca domn sa o domneasca!?
Cărți,multe cărți.
