În conştiinţa literară românească, Vasile Alecsandri sa impus, mult timp, în primul rând ca „rege al poeziei“, cum l-a definit Eminescu, deşi opera sa s-a construit şi pe alte două coordonate esenţiale ale creativităţii naţionale, dramaturgia şi proză. Spre deosebire de ceilalţi scriitori din epoca sa, Vasile Alecsandri nu este livresc, nu călătoreşte cu baedeckerul în mână, ci este prin excelenţă spontan, personal, transcriind senzaţiile proprii, directe. Vasile Alecsandri este, ca scriitor, un autentic călător romantic, cu o structură sufletească şi spirituală adecvată.